Editia curenta

A-ţi lua destinul în propriile mâini


Petru Luhan este arhetipul american de „self-made man”, luându-şi viaţa în propriile mâini, imediat după terminarea liceului, şi pornind să muncească la munca de jos, în Germania, ca simplu salahor. În paralel, a urmat studii universitare şi post-universitare, ziua muncind pe şantiere sau la descărcat marfă, iar seara învăţând pentru examene date în limba germană. Cu un regim de 3-4 ore de somn pe noapte, Petru Luhan a reuşit să îşi construiască o carieră. A ştiut inclusiv să renunţe la confortul financiar dat de un post într-o mare companie petrolieră, pentru a intra în serviciul public. Această alegere l-a propulsat în politica mare, iar acum este unul dintre cei mai apreciaţi europarlamentari de origine română. Ştie să se facă plăcut şi ştie că relaţiile interpersonale din Parlamentul European contează enorm în promovarea oricărui proiect legislativ. „Înainte de a fi politicieni suntem oameni” este crezul tânărului europarlamentar.

Interviu cu Petru Luhan, Europarlamentar

 

V-aţi format în domeniul universitar şi ulterior absolvind şi un masterat, în Germania. Care este istoria acestei alegeri? De ce Germania?

În 1995, când am terminat eu liceul în Siret, judeţul Suceava, ori aveai facultate în România, ori nu, şansele de realizări profesionale erau aceleaşi. Deşi aveam ambiţia de a continua studiile, am hotărât mai întâi să plec în Germania să învăţ limba şi apoi să studiez acolo. Nu ştiam în momentul respectiv dacă voi reuşi sau nu, dar am zis că merg după principiul „nimic nu ai, nimic nu poţi să pierzi” şi „cine nu încearcă nu poate câştiga”. Am riscat, am împrumutat bani, pentru că nici măcar nu aveam bani de ajuns în Germania, şi am plecat acolo. După o perioadă de muncă foarte grea – munca de jos, dădeam cărămidă şi mortar la mână zidarilor –, în care învăţam în paralel limba germană, am reuşit să mă înscriu la o facultate cu profil economic unde am început să studiez „International Business and Global Management” şi „Financial controlling”. Uşor de spus, mai greu de făcut, pentru că asta implica un oarecare efort financiar, iar părinţii mei nu mă puteau susţine absolut deloc. A fost o perioadă extrem de grea în drumul devenirii mele, dar eu am văzut-o ca pe o oportunitate. Pentru asta am avut nevoie în primul rând de integrare socială ca să pot să rezist atâţia ani acolo, ceea ce din fericire am reuşit relativ repede; la vremea respectivă, românii nu aveau o reputaţie foarte bună, din păcate, între 1995-1998 neputând circula prin Germania cu buletinul, ca astăzi. Aveam viză în paşaport şi nu aveam certitudinea că voi intra în Germania. În perioada de studii, pentru a-mi putea finanţa cursurile, am început să muncesc foarte mult. Mă trezeam la ora trei dimineaţa, de la trei şi jumătate până la ora zece munceam pentru o firmă de expediţie, unde încărcam şi descărcam pachete din tiruri, şi apoi de acolo mergeam direct la facultate, iar de la facultate direct la cursuri de limbă germană. Un curs de limbă mi-l oferea universitatea, unul îl plăteam din bani proprii, ca să învăţ mai repede limba academică germană. Seara veneam acasă târziu, îmi făceam temele, mă prindea ora unsprezece, douăsprezece, dormeam trei, patru ore şi a doua zi o luam de la capăt. În vacanţe, colegii mei de facultate îşi făceau planuri pentru concedii la Paris, Tenerife şi tot felul de destinaţii exotice. Eu eram foarte fericit dacă găseam un loc de muncă la fabricile mari unde angajaţii plecau în concedii de vară, iar acestea angajau studenţi în locul lor ca să continue producţia la aceiaşi parametri.

 

Seamănă puţin cu scenariul din Parfum de femeie, cu Al Pacino.

Nu ştiu dacă aduce cu acest film. Acesta a fost parcursul meu pe perioada respectivă. În timpul studiilor mai lucram într-o fabrică de prelucrare a cuprului, unde operam sistemele pentru presarea cuprului şi obţinerea de profile, ţevi etc. ca produse finite. Lucram foarte mult pentru a-mi câştiga existenţa, pentru a-mi putea continua studiile, deoarece depindeam foarte mult de asta, trebuia să-mi plătesc singur casa, masa, etc.

 

V-a fost greu să vă luaţi viaţa – la o vârstă totuşi tânără –în propriile mâini, să aveţi responsabilitatea pentru absolut toate aceste aspecte ale vieţii, practic trăiaţi din ceea ce câştigaţi dumneavoastră pentru ziua de mâine?

Aşa este. Decizia am luat-o bineînţeles când am plecat din ţară. Ţin minte că marţi am aflat rezultatele la Bacalaureat şi miercuri eram pe drum spre Germania. Totuşi am avut acest curaj, împletit, cred, cu puţină nebunie şi am luat-o din loc pentru că doream să-mi creez un viitor. Pe plan local nu aveam prea multe oportunităţi şi atunci am decis să încerc să construiesc ceva în Germania. Dacă nu reuşeam, o luam ca pe o experienţă utilă.

 

De ce aţi ales Germania şi nu o altă ţară?

E o întrebare care mi se pune foarte des şi într-adevăr, dacă alegeam Italia sau Spania, unde şi limba este mai apropiată de a noastră, poate n-aş fi avut aceleaşi probleme. Însă era un trend, şi în plus, aveam şi un prieten acolo, care din păcate nu a putut să mă ajute, deşi avea voinţă.

În ceea ce priveşte studiile şi experienţele practice în aceeaşi perioadă, aş mai aminti un stagiu la cea mai mare bancă din Germania, unde am absolvit şase luni de practică în domenii bancare cheie. Apoi am fost în America, la un program de schimb de experienţă academică. Un an mai târziu am plecat în Australia, unde timp de şase luni am urmat cursuri de „International Accounting” şi limba engleză, pentru că şi engleza trebuia să o învăţ de la zero, din păcate, la Monash University din Melbourne. Spre sfârşitul studiilor am avut privilegiul unei experienţe practice în Parlamentul Germaniei, unde am stat la aceeaşi masă de lucru cu politicieni marcanţi, alături de care am lucrat în special în comisia de finanţe, la un număr de proiecte de lege extraordinar de importante pentru Germania. M-a impresionat procesul legislativ într-o ţară federalistă, care implică o serie de consultări publice şi o abordare bazată pe cunoaştere. Mi-a plăcut mult. A fost o experienţă extraordinară. Îmi place să o menţionez de fiecare dată pentru că mi-a rămas oarecum impregnată în minte şi mă bucur că am avut această şansă.

 

Asta v-a deschis apetitul către politica mare?

Acesta a fost momentul în care eu am conştientizat legătura strictă între economie şi politică. Pentru a avea succes pe o piaţă caracterizată de competiţie, fie că vorbim de una naţională, fie că vorbim de una globală, este de mare ajutor să înţelegi interdependenţele dintre structurile politice, structurile microeconomice şi cele macroeconomice. Mi-am început activitatea profesională în Germania, iar după doi ani m-au trimis pe o funcţie de manager în Sibiu. Am acceptat funcţia de conducere la o vârstă destul de fragedă, iar după un an de zile m-am mutat la Bucureşti, la cea mai mare companie din România, unde am preluat o funcţie de manager financiar la nivel naţional. Ulterior a venit momentul celei mai grele decizii din viaţa mea, când domnul Gheorghe Flutur, fost ministru al Agriculturii, m-a chemat pe postul de manager public al judeţului Suceava, atunci când a hotărât să candideze, în 2008, pentru Consiliul Judeţean. Mi-a fost foarte greu să decid, deoarece eram pe o funcţie de management foarte favorabilă şi ca poziţie, şi din punct de vedere financiar, şi trebuia să ajung pe o funcţie publică tot mare, dar mult mai slab plătită. Pot spune că a fost cea mai grea decizie a vieţii mele în ceea ce priveşte evoluţia profesională, dar s-a dovedit a fi o decizie bună datorită faptului că, după nouă luni de zile, partidul din care fac parte m-a propus pentru a candida pentru Parlamentul European. După câteva săptămâni am acceptat, şi deşi nu prea erau mulţi factori care să încline balanţa, până la urmă mi-am dat seama că este o şansă, o oportunitate şi am realizat că pot. Consider că am luat o decizie bună, iar împreună cu ceilalţi colegi, mă implic de peste doi ani şi jumătate în activităţile complexe ale celei mai înalte instituţii decizionale europene.

Sunt extraordinar de mulţumit de această experienţă vastă şi complexă.

 

Aş vrea să ne întoarcem puţin la perioada cursei electorale pentru acest post de europarlamentar. Cum a fost această cursă, cum v-aţi pregătit candidatura, cum a fost perioada de campanie?

Eu candidam pentru prima oară pe o poziţie eligibilă a celui mai mare partid din România. Pretenţiile, în ceea ce mă priveşte, erau mari din partea partidului, dar şi a publicului pentru că 1) trebuia să aduc multe voturi şi 2) cetăţenii trebuiau să înţeleagă într-un timp foarte scurt ce înseamnă instituţiile Uniunii Europene, în ce măsură le afectează viaţa în mod direct sau indirect Parlamentul European. Acest lucru se întâmplă în proporţie de 80%, dar lumea, în cea mai mare parte, nu ştie, şi nu numai în România, ci şi în alte state. Asta reprezenta un grad de dificultate sporit al campaniei mele.

Am afişat bannere, am întocmit o echipă şi am luptat (împotriva celorlalţi candidaţi de la alte partide politice) pe fronturi diferite (rural, urban) şi pe categorii sociale diferite (profesori, agricultori, tineri, liber-profesionişti etc.). Cu mesaje clare şi pregnante am reuşit să explicăm pe înţelesul tuturor ceea ce face Parlamentul European, cum îi poate influenţa în mod direct sau indirect viaţa atât agricultorului, cât şi profesorului sau managerului de firmă. Obiectivul meu în Parlamentul European a fost şi a rămas favorizarea finanţărilor europene pentru proiecte din diverse domenii conforme necesităţilor românilor, care sunt diferite de cele din alte state membre.

 

V-aţi concentrat către mesaje prin mass-media sau către evenimente, discuţii?

Ambele, pentru că există categorii de oameni care nu aveau timp să vină la astfel de dezbateri, deşi acestea aveau loc aproape zilnic în luna de campanie, însă aveau posibilitatea să preia mesajele noastre din mass-media regională şi/sau naţională.

A fost o concentraţie de energie, de idei şi de evenimente care mi-a adus mie personal un plus de experienţă în primul rând, deoarece pentru prima oară trebuia să vorbesc în faţa publicului, trebuia să iau parte la emisiuni TV, trebuia să răspund la întrebări, deseori critice sau dificile, din partea publicului sau a moderatorilor.

Eu consider că oamenii au înţeles cât de cât ce înseamnă Parlamentul European, ce înseamnă munca de acolo, ce înseamnă modul de influenţă al standardului lor de viaţă prin instituţiile Uniunii Europene, respectiv Comisia Europeană, Consiliul şi Parlamentul European.

 

Cât de diferit este ceea ce aţi găsit la Parlamentul European faţă de experienţa din Germania din parlament?

Sunt două lucruri diferite. În primul rând trebuie menţionat faptul că în Parlamentul European nu există Coaliţie şi Opoziţie. Avem şapte grupuri politice, cu idei şi doctrine diferite.

În Germaniă exista Opoziţie şi Coaliţie, acolo am fost confruntat cu poziţii critice, câteodată fondate, câteodată mai puţin fondate, mai mult sau mai puţin politicianiste. Asta a fost prima diferenţă pe care am sesizat-o.

În Parlamentul European am întâlnit membri din 27 de state membre, deci cu un background cultural diferit, un background lingvistic diferit, cu obiective diferite în funcţie de nivelul de dezvoltare a ţării din care provine, şi nu în ultimul rând, cu o experienţă politică europeană diferită. Aici e o mare diferenţă pentru că aveam de a face cu un proces de consolidare a unor idei foarte diferite din 27 de state membre, cu puteri diferite. Avem reguli foarte clare şi mai mult decât atât, avem şi un număr diferit de reprezentanţi din fiecare stat în funcţie de mărimea acestuia, ceea ce reprezintă o altă diferenţă între Parlamentul German (Bundestag) şi Parlamentul European.

Dacă vorbim de Germania, vorbim despre un stat federalist, cu anumite competenţe, iar când vorbim de Uniunea Europeană, ne referim la responsabilităţi şi competenţe comune pentru 27 de state membre, conform tratatului de la Lisabona, care reprezintă actul similar constituţiei la nivel de stat, limitate după principiul subsidiarităţii.

Parlamentul Federal German adoptă legi mult mai vizibile, cu efect imediat, valabile doar pentru Germania; actele normative pe care le elaborăm şi le adoptăm în Parlamentul European au de obicei o implementare în timp.

 

Din aceşti peste şapte sute de europarlamentari, cu câţi aţi reuşit să aveţi contacte directe? Cum se creează relaţiile interpersonale între europarlamentari?

E foarte bună întrebarea Şi la nivel european, legile se adoptă după regula majorităţii democratice. De aceea relaţiile interpersonale sunt extrem de importante. Dacă nu ai prieteni care să-ţi susţină propunerile, şansele de succes sunt limitate.

Foarte importantă este şi comunicarea, adică să vorbeşti cel puţin o limbă străină. Engleza, franceza şi germana sunt limbile de bază în PE.

O altă calitate strict necesară pentru a fi europarlamentar de succes este aceea de a fi sociabil. Dacă nu reuşeşti prin modul tău sociabil de a fi să abordezi oameni, să te faci plăcut, să ţi-i câştigi de partea ta, pe unii prieteni, pe alţii la nivel de cunoştinţe şi susţinători, nu ai prea mari şanse ca un proiect de lege sau o propunere care poate determina o îmbunătăţire a standardului de viaţă în ţara ta să treacă, pentru că nu va beneficia de o majoritate.

Implicarea continuă pe fond în special în lucrările comisiilor de specialitate reprezintă o altă condiţie de apreciere şi succes.

Aceste trei lucruri sunt extraordinar de importante în viaţa unui europarlamentar.

Eu cunosc personal mai mult de 60-65% dintre colegii mei, ceea ce este extrem de mult. Cu mulţi dintre ei am relaţii de prietenie, cu alţii bune relaţii de colegialitate. Când am avut de generat o majoritate pentru legea Luhan, care s-a scris în Parlamentul European, pe coeziune economică, socială şi teritorială, am obţinut 570 de voturi de la mai puţin de 700 de europarlamentari prezenţi la vot. Deci nici măcar 100 nu au fost împotrivă, cei pe care nu i-am contactat, nu i-am ştiut sau nu prea sunt prezenţi de obicei la Parlament. Asta spune totul, fiind o lege atât de „pretenţioasă”, care implică reglementarea referitoare la alocarea banilor europeni în funcţie de nivelul de dezvoltare a statelor membre.

Am dat acest exemplu ca să vă răspund mai concret la întrebare. Asta reflectă oarecum relaţia celui care a scris legea, a celui care a fost raportor pe directiva, raportul sau rezoluţia respectivă cu europarlamentarii din alte state sau din alte grupuri politice. Cu asta cred că am spus totul, mie-mi place foarte mult să relaţionez, sunt deschis şi am poziţii concrete în ceea ce priveşte politicile sectoriale. Este foarte important în politică să fii consecvent. Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune – şi acolo am un cuvânt de spus şi sunt relativ „sonor”, mai ales în ceea ce priveşte alocarea de bani pentru infrastructură. Noi, România, avem nevoie de mulţi bani pentru a ne dezvolta o infrastructură în mod coerent şi rapid.

 

Văzut prin prisma mass-mediei din România, şi vreau să vă întreb şi care este viziunea dumneavoastră de interior, noi avem şi nişte prezenţe mai „exotice” printre europarlamentari, care sunt prezentate ca atare. Este asta o particularitate a României sau este o chestiune care se întâlneşte şi la alte grupuri parlamentare? Apoi, în ce măsură simţiţi că vă face un bine sau un rău calitatea europarlamentarilor români în ansamblu?

În ceea ce priveşte persoanele exotice din anumite grupuri politice, mai există şi din alte state, în special din cele douăsprezece state nou aderate; cele vechi mai puţin.

În ceea ce priveşte cum ne ajutăm noi între noi, există momente în care poziţia ţării primează indiferent din ce grup politic facem parte, se votează după provenienţă, după ţară, şi nu după doctrina grupului politic din care facem parte. Cum a fost cazul intrării noastre în Schengen – chiar dacă au fost grupuri care s-au opus, nu s-a opus grupul în totalitatea sa, pentru că au avut dezbateri interne în grupul politic, cum am avut şi noi în Partidul Popular European; s-au opus olandezii, finlandezii, şi au fost şi câţiva care au spus „noi nu considerăm că România şi Bulgaria sunt pregătite pentru a intra în Schengen” de la noi, din Partidul Popular European. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la liberali, şi la socialişti. Din acest motiv, ceea ce este bine pentru România, votăm pro România. Mai există mici excepţii, din păcate, la socialişti, care nu înţeleg că înainte de a fi competitori politici suntem reprezentanţi ai românilor acolo, indiferent de la ce partid politic venim.

Înainte de a fi politicieni suntem oameni, înainte a fi competitori politici suntem reprezentanţi ai românilor.

 

Făcând un bilanţ la jumătatea mandatului, care sunt realizările şi nerealizările?

Mă pot considera satisfăcut de realizările mele de până acum şi o să încep cu acelea care sunt mai uşor de înţeles de către public. Am reuşit prin propunerile mele în Comisia de Dezvoltare Regională să simplificăm parţial regulamentul de acordare a fondurilor europene. Am reuşit să mărim cofinanţarea din partea Uniunii Europene. Până acum se dădeau 85% de la Uniunea Europeană, iar acum se dau până la 95% din valoarea unui proiect. Am reuşit să mărim avansul de la 0 – 10% cât era până acum la 30 – 50%. Dacă ai semnat un proiect de două milioane de euro, se pun şase sute de mii de euro în cont în treizeci de zile de când ai semnat contractul. Este o realizare. Asta înseamnă fluidizare de bani europeni către beneficiarul din România. Am avut câteva acţiuni de promovare a României în Parlamentul European şi încep cu cea din aprilie anul trecut când am prezentat Bucovina prin tradiţie, multiculturalitate şi bioland. Mă aşteptam să vină aproximativ patru sute de invitaţi şi au venit peste o mie. Bucovina reprezintă un nume în Parlamentul European. Au participat pe lângă europarlamentari, membri şi funcţionari publici europeni de la Comisia Europeană, de la Consiliu şi ambasadori. Am promovat România prin ceva frumos, am schimbat puţin imaginea României. Un al doilea eveniment extrem de important este acela de promovare a inventatorilor români în Parlamentul European. O săptămână de zile au fost prezentaţi inventatori precum doamna van Staden (care a inventat acel senzor pentru combaterea cancerului sau identificarea cancerului într-o fază timpurie, pentru că el poate fi combătut dacă este identificat la timp), sau domnul Prunariu, care a fost primul român în spaţiu; au fost amintiţi totodată, printre alţii, Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei, Henri Coandă – teoria aerodinamicii. România a câştigat astfel o imagine pozitivă...

Apoi vorbim de eforturi consolidate pentru a intra în spaţiul Schengen. Nu se văd prea multe deocamdată din cauza aroganţei politice a unor state sau a unor politicieni din Olanda şi din alte state, dar suntem pe calea cea bună. Munca noastră nu se vede, însă este o muncă titanică în spate. Pe aceasta o putem încadra la nerealizări, în momentul de faţă, dacă vreţi, dar muncim în continuare.

Îmi permit să continui cu contribuţia mea mare la legea achiziţiilor publice pe toată Uniunea Europeană, să simplificăm regulamentele, să dăm mai multă competenţă regiunii, primarii să poată să facă achiziţii publice până la o limită mare, să nu mai întârziem procesele de achiziţie publică şi de implementare a proiectelor prin procedurile de achiziţii publice care sunt prea greoaie. 43% dintre motivele care au condus la absorbţia scăzută a banilor europeni se datorează modului în care se realizează achiziţiile publice. Deci clar trebuia să fac ceva, sau să facem ceva.

Fiind vicepreşedinte al Partidul Popular European la tineret, mă implic foarte mult şi mă interesează soarta tinerilor şi a studenţilor.

Anul trecut de Crăciun, de exemplu, am dus cadouri la 97 de copii de la o casă de copii din Gura Humorului, apoi am dus un saxofon unui copil talentat orb, premiat la nivel naţional şi care cânta deja la 10 instrumente – i-am cumpărat acest saxofon pentru că băiatul provine dintr-o familie foarte săracă şi i-am făcut o mare bucurie. Sunt acţiuni de suflet, care mă ating, şi dăruiesc cu mult drag, chiar şi în Biblie scrie că fericit e cel care dă, nu cel care primeşte, iar Goethe spunea foarte clar că primul element pentru a realiza este curajul şi de aceea trebuie să avem curajul să fim ferice şi să donăm.

Însă ceea ce este mult mai important este aceea că noi vrem să restructurăm sistemul social şi aceasta a început deja la nivel de Parlament European – dezbaterea pe sistemele de protecţie socială, pentru ca şi cel care primeşte ajutor social în România să trăiască puţin mai bine.


interviu aparut in anul 2012



Curs valutar

1 USD = 4.0522 RON
1 EUR = 4.5630 RON

Newsletter

E-mail:

Vreau sa ma abonez
 

Diplomacy | Marketing | Advertising | Media & PR | Entrepreneurship | Business | Personal Journey | Technology
Leadership | Travel | Biz for Sale | Lifestyle | Startups | Intelligent Life | Debate | News | Money